Sindromul Capgras

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

CAUZE

Sindromul Capgras este mai frecvent asociat cu boli neurodegenerative, în special Boala Difuză Cu Corpi Lewy, unde halucinaţii vizuale coexistă mereu sau Alzheimer. În absenţa unei boli neurodegenerative, debutul sindromului Capgras apare mult mai devreme şi poate fi asociat cu boli psihiatrice precum schizofrenia paranoidă şi tulburare schizoafective, evenimente cerebrovasculare, epilepsie, leziuni craniene, tumori pituitare şi consumul ilicit de droguri.

SIMPTOME

Iluziile sunt convingeri false, uneori cu conţinut bizar, care au loc cu convingere puternică, chiar şi în prezenţa unor dovezi contrare. Persoanele care suferă de sindromul Capgras consideră de obicei că trăiesc într-o lume a imitatorilor.

Acest sentiment de existenţă a unei iluzorii lumi de dubluri poate fi atât de alarmant încât conduce bolnavul cu Sindrom Capgras către un comportament psihotic.

Persoana este convinsă că una sau mai multe persoane cunoscute au fost înlocuite cu o dublură, o persoană cu înfăţişare identică, pe care o poate considera chiar un robot sau extraterestru.

Dublurile pot fi considerate a fi şi a bolnavului însuşi. Dublura este considerată a fi tot un impostor, spre exemplu care doreşte să facă o crimă şi să îl incrimineze pe el (pacient).

Uneori, pacientul poate avea iluzia că vede atât persoanele adevărate cât şi dublurile lor; alternativ, se poate se poate extinde la animale şi obiecte.

Persoana este conştientă de anormalitatea acestor percepţii. Nu există nici o halucinaţie.

Unii susţin că persoanele cu sindromul Capgras tind către violenţă. Dacă sentimentul de asociere a dublurii cu un impostor care înlocuieşte fiinţa iubită, acesta poate avea tendinţa de a o ataca, lega sau alte acte de violenţă.                           

TRATAMENT

Boala Capgras este foarte rară şi există foarte puţine informaţii legate de tratarea ei. Se consideră că cei care au captat boala în urma unui accident sau lovituri cerebrale îşi pot învinge boala prin restabilirea conexiunii dintre imaginea persoanelor din jur şi ataşamentul emoţional cu ele prin intermediul unui psiholog. Persoanele care au dezvoltat boala împreună cu o altă boală mentală pot spera la ameliorarea bolii prin medicamente.

Terapia individuală este considerată a fi cea mai potrivită pentru a trata iluziile persoanelor. Tehnici cognitive care includ testarea realităţii şi reîncadrarea pot fi utilizate. Antipsihotice şi alte medicamente au fost folosite cu un oarecare succes.

O abordare de tratament farmacologic rezonabil pentru o persoană cu tulburare iluzorie este un trial standard de un antipsihotic sau SSRI (Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei).