Clipiri rapide și dese, rosul unghiilor, crâșnitul dinților, rosul capetelor la creioane și pixuri, loviri sau zvîcniri bruște ale picioarelor în timpul mersului, opriri bruște dese din mers, emitere bruscå a unor sunete nearticulate (lătrat, șuierat, etc.)… În cazul în care ați experimentat simptome similare, articolul ce urmează vă vine în ajutor. 

Ce înseamnă un “tic”?

Un tic reprezintă o tulburare psiho-motorie de natură nevrotică, un tip de diskinezie, o mișcare involuntară a corpului sau un sunet vocal care se face repetat, rapid și brusc. Are un caracter stereotip, dar neiritant survenind la interval și cu intensitate variabile.
Pacientul ce prezintă tic îl simte ca necontrolat, însă poate opri mișcarea sau zgomotul pentru o perioadă de timp limitat.

De exemplu, încercați pentru 15 minute să nu clipiți. Pentru început, controlul acestui gest automat este ușor de îndeplinit, însă după un timp anumit cedați și reveniți la clipit.
Ticurile apar, în general, în jurul vârstei de 6-8 ani (excepțional la copiii mai mici), la vârsta adultă și chiar la vârstnici.

Fie că vorbim de rosul unghiilor sau de clipitul des, specialiştii susţin că ticurile nu apar întâmplător. De regulă, în spatele ticurilor se ascunde o problemă emoţională sau, în cele mai grave cazuri, o problemă medicală.

Care sunt cauzele apariției ticurilor?

Apariţia ticurilor este legată de trăirea unei stări tensionate, deranjantă sau dificilă din punct de vedere emoţional. În spatele ticului, de cele mai multe ori, se ascunde o problemă de ordin emoţional.

Practic, persoana refulează o stare interioară prin acest gest.

În prezent, sunt încă necunoscute cauzele exacte.

Deși se cunoaște o predispoziție genetică și unele modificări biochimice la nivel de creier.

Ele pot fi cauzate și de situațiile stresogene puternice sau de anumite medicamente. În unele cazuri, ar putea fi responsabile infecțiile creierului suportate în trecut sau recent (encefalita). Bolile genetice și dismetabolice, cu preponderență cele care afectează ganglionii bazali, pot manifesta ticuri sau alte fenomene asemanătoare.

Tipurile de ticuri

Deși ticurile variază considerabil în funcție de severitate, acestea sunt asociate cu mai multe tulburări neuropsihiatrice.
În prezent, sunt definite patru tulburări de tic. Acestea se deosebesc una de cealaltă în funcție de trei criterii: vârsta apariției la debut; durata tulburării; numărul și varietatea de ticuri.

1. Tulburarea de tic tranzitorie (de asemenea, cunoscut sub numele de tulburare de tic benignă): criteriile ei specifică faptul că debutul trebuie să aibă loc înainte de vârsta de 18 ani; ticurile trebuie să aibă loc de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi timp de cel puțin patru săptămâni (1 lună), dar nu mai mult de 12 luni; iar pacientul nu trebuie să îndeplinească criteriile pentru sindromul Tourette sau tulburarea cronică de tic.
2. Tulburări cronice motorii sau vocale: ticurile trebuie să fi avut loc aproape în fiecare zi sau intermitent pentru o perioadă mai lungă de un an, în lipsa unui interval fără tic mai lung de trei luni; ticlurile trebuie să fie vocale sau motorice, dar nu ambele tipuri; și nu trebuie să îndeplinească criteriile pentru sindromul Tourette.
3. Sindromul Tourette: este considerată cea mai gravă dintre cele patru tulburări de tic. Ticlurile trebuie să includă ticuri vocale multiple și motorice, deși nu neaparat necesar în același timp; ticurile trebuie să aibă loc de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi sau la intervale de timp mai lungi de un an, în lipsa intervalelor fără simptome mai lungi de șase luni; trebuie să existe variații în număr, locație, severitate, complexitate și frecvență a ticurilor în timp; și ticurile nu pot fi atribuite efectelor unei substanțe (cum ar fi stimulantele SNC) sau unei boli a sistemului nervos central.
4. Tulburare de tic nespecificată: această categorie include toate cazurile care nu îndeplinesc criteriile complete pentru oricare dintre celelalte tulburări de tic.

Tipurile de ticuri:

Pericol pentru sănătate

Specialiştii îndeamnă la tratament, mai ales în cazul ticurilor care pot provoca probleme medicale grave.

Scrâşnitul dinţilor este un tic cunoscut în termeni medicali drept bruxismul. Stresul sau problemele de digestie sunt cauzele acestui tic periculos. O persoană, care a dobândit bruxism şi nu este conştientă de periculozitatea ticului poate ajunge să aibă probleme grave de ordin stomatologic, de la apariţia unor crăpături la nivelul dinţilor până la distrugerea completă a danturii.

Nici rosul unghiilor nu este lipsit de pericole. O persoană care obişnuieşte să-şi roadă unghiile în diferite momente ale zilei, fără a ţine cont de igienă, poate contacta viruşi periculoşi care să îi afecteze sănătatea. Bacteriile de pe piele sunt transferate în gură, putând produce infecţii ale gâtului sau gingiilor.

Alte tipuri de ticuri, aparent inofensive, care îţi pot afecta serios sănătatea:

Trasul şi răsucitul părului. Răsucirea unei bucăţi de păr în jurul degetului poate duce la deteriorarea rădăcinii de-a lungul timpului. Acest lucru poate duce la zone temporare sau permanente de pierdere a părului, precum şi la infecţii.

Trosnirea gâtului. Răsucirea capului cu forţă poate deteriora cartilajele dintre vertebre. Deşi acest lucru te face să te simţi bine pe moment, trosnirea distruge ligamentele şi poate duce la artrită.

Atingerea feţei. Atingând în mod repetat faţa ta sau prin spargerea obsesivă a coşurilor se pot deteriora ireversibil straturile microscopice foarte subţiri de la suprafaţa pielii.

Linsul şi muşcatul buzei. Linsul nervos al buzelelor le expune la enzimele digestive din gura ta. Aceste enzime realizează mai departe digestia la nivelul pielii şi pot cauza dermatită şi inflamaţie, care fac ca buzele să apară uscate şi crăpate.

Rosul părţii interioare a obrazului poate deveni un obicei datorat nervozităţii, de care nu ne dăm seama decât prea târziu. Interiorul obrazului se umflă, fiind mai uşor pentru practicanţi să continuie să muşte acel loc. Chiar şi după ce se vindecă obiceiul continuă. În timp, acest lucru poate duce la inflamaţia cronică, posibil hemoragie şi cicatrici ale zonei.

Ronţăirea dropsurilor. Bomboanele sunt foarte dulci, iar zahărul din conţinutul lor poate cauza carii. Bacteriile orale se hrănesc cu zahăr, care creează un mediu perfect pentru apariţia cariilor dentare.

Mestecatul gumei îţi suprasolicită muşchii maxilarului, iar zahărul din guma de mestecat îţi atacă smalţul dinţilor. În plus, când mesteci gumă înghiţi mult aer, lucru care produce balonarea.

Rozi capetele pixurilor sau creioanelor. Pe lângă bacteriile pe care le conţin obiectele, dinţii vor avea cel mai mult de suferit.

Cînd este necesar să vă adresați specialistului?

Majoritatea cazurilor ușoare de ticuri nu necesită tratament medical și se vor restabili de la sine. Sfatul nostru este ca membrii familiei pacientului să încerce să ignore ticurile simple, deoarece tachinarea sau orice altă atenție nedorită poate agrava ticurile. Cu toate acestea, se recomandă o vizită la medic în oricare dintre următoarele situații:

1. Performanțele dvs. pe plan profesional scad din cauza ticurilor.
2. Relațiile dvs. sociale (cu colegii sau prietenii) sunt afectate de ticuri.
3. Întîmpinați dificultăți în desfășurarea activității de viață zilnică (alimentarea desinestătătoare, spălarea, îmbrăcarea etc.).
4. V-ați accidentat, v-ați rănit sau ați dezvoltat alte probleme fizice din cauza ticurilor.
5. Alți membri ai familiei dvs. au sau au avut tulburări de tic.
6. Ați suferit o angină sau altă infecție streptococică recent.
7. Ticurile au apărut brusc.

Pentru vizita la medic, ce este important să aveți la dvs.?

• Negru pe alb. Orice simptom, chiar și cel care vi se pare că nu are nici o legătură cu consultația la care mergeți trebuie notat pe o foaie de hîrtie;
• Anamneza heredocloaterală. Notați-vă informațiile legate de posibilele afecțiuni de care suferă membrii familiei dvs., care se pot dovedi a fi foarte importante în evaluarea unor potențiale riscuri;
• Medicamente anterior și recent administrate. Faceți o listă cu medicamentele pe care le administrați, chiar dacă sunt vitaminte sau suplimente eliberate fără prescripție medicală;
• Regimul alimentar. Relatați medicului care sunt obiceiurile dvs. alimentare și regimul dvs. de viață;
• Întrebări. Notați-vă toate întrebările pe care doriți să i le adresați medicului;
• Evidența video a simptomelor. Încercați sa înregistrați un video, dacă e posibil, pentru a ajuta medical dvs. cu informație mai completă.

Cînd tratăm ticurile?

Tratamentul este necesar doar în cazul în care ticurile interferează semnificativ cu viața dvs.

Cum le tratăm?

Cele mai bune rezultate le putem obține prin reeducare psiho-motorie, adică izolarea pacienților de mediul lor obișnuit, spitalizarea în staționar în condiții de liniște, administrarea unor medicamente sedative, somnoterapie (somn medicamentos prelungit, intermitent), exerciții fizice, meditație, tratament care realizează condițiile optime de repaos cerebral.