Această afecțiune poate prezice apariția demenței cu 12 ani înainte de debutul primelor simptome.
Un nou studiu sugerează că pierderea sensibilității vizuale ar putea prezice demența cu până la 12 ani înainte de a fi diagnosticată, conform cercetătorilor de la Loughborough University.
Studiul, care a implicat 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, a arătat că participanții care au dezvoltat demență erau mult mai lenti în a observa forme vizuale într-un test comparativ cu cei care nu au dezvoltat această afecțiune.
"Studiul nostru arată că pierderea sensibilității vizuale poate prezice demența cu 12 ani înainte de diagnostic. Această cercetare se bazează pe 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, care au fost monitorizate pe parcursul mai multor ani. La finalul studiului, 537 de participanți dezvoltaseră demență, permițându-ne să identificăm factorii care ar fi putut preceda această afecțiune", spune Eef Hogervorst, profesor de Psihologie Biologică, Universitatea Loughborough; Ahmet Begde, Candidat la Doctorat în Neuroreabilitare, Universitatea Loughborough, și Thom Wilcockson, Conferențiar Senior în Psihologie, Universitatea Loughborough, potrivit Science Alert.
Ce presupune testul de sensibilitate vizuală
La începutul studiului, participanții au fost rugați să facă un test de sensibilitate vizuală.
În cadrul testului, trebuiau să apese un buton imediat ce observau formarea unui triunghi într-un câmp de puncte în mișcare. Persoanele care aveau să dezvolte demență erau mult mai lente în a observa acest triunghi pe ecran decât persoanele care nu dezvoltau demență.
Problemele vizuale pot fi un indicator precoce al declinului cognitiv, deoarece plăcile amiloidice toxice asociate cu boala Alzheimer ar putea afecta inițial zonele creierului asociate cu vederea, cu părți ale creierului asociate cu memorie care devin afectate pe măsură ce boala progresează.
"Există mai multe alte aspecte ale procesării vizuale care sunt afectate în boala Alzheimer, cum ar fi capacitatea de a vedea contururile obiectelor (sensibilitatea la contrast) și de a distinge între anumite culori (capacitatea de a vedea spectrul albastru-verde este afectată devreme în demență). Aceste aspecte pot afecta viața persoanelor fără ca acestea să fie imediat conștiente de ele.
Un alt semn precoce al Alzheimerului este un deficit în "controlul inhibitoriu" al mișcărilor oculare, în care stimulii distrăgători par să atragă atenția mai ușor. Persoanele cu Alzheimer par să aibă dificultăți în a ignora stimulii distrăgători, ceea ce s-ar putea manifesta ca probleme în controlul mișcărilor oculare.
Dacă demența face mai dificilă evitarea stimulilor distrăgători, atunci aceste probleme ar putea crește riscul de accidente rutiere - aspect pe care îl investigăm în prezent la Universitatea Loughborough", mai spune Eef Hogervorst.
Ce efect are recunoașterea facială
De asemenea, studiul a evidențiat că problemele în controlul mișcărilor oculare și în recunoașterea fețelor pot fi semne timpurii ale demenței. Persoanele cu demență par să proceseze fețele persoanelor noi în mod ineficient și să aibă dificultăți în a urma un model obișnuit de examinare a feței interlocutorului.
Cercetătorii de la Loughborough University investighează acum dacă îmbunătățirea mișcărilor oculare ar putea avea un impact pozitiv asupra memoriei, întrucât unele studii anterioare au indicat că mișcările oculare ar putea îmbunătăți memoria.
"Avem dovezi care sugerează că persoanele cu demență tind să proceseze ineficient fețele persoanelor noi. Cu alte cuvinte, nu urmează modelul obișnuit de a examina fața persoanei cu care vorbesc.
La persoanele sănătoase, acest lucru ar fi de la ochi la nas la gură. Facem acest lucru pentru a "imprima" fața și pentru a o memora pentru mai târziu. Uneori, oamenii pot simți când persoana cu care vorbesc nu face acest lucru", mai spun cercetătorii.
Persoanele cu demență pot părea uneori pierdute, deoarece nu își mișcă intenționat ochii pentru a explora mediul înconjurător, inclusiv fața persoanelor pe care le-au întâlnit recent.
Mișcarea care ar putea îmbunătăți memoria
Se investighează dacă mișcările oculare pot influența memoria, întrucât există o legătură între sensibilitatea vizuală și performanța memoriei, chiar și în teste non-vizuale.
Studiile anterioare pe această temă au furnizat rezultate contradictorii, însă unele au indicat că mișcările oculare pot să aibă un impact pozitiv asupra memoriei.
Acest lucru poate explica de ce persoanele care petrec mai mult timp urmărind televizorul și citind prezintă o memorie mai bună și un risc mai scăzut de demență în comparație cu cei care nu fac aceste activități.
"Cu toate acestea, deoarece sensibilitatea vizuală este legată de performanța memoriei (chiar și folosind teste non-vizuale), testăm și dacă determinarea oamenilor să facă mai multe mișcări ale ochilor ajută la îmbunătățirea memoriei.
Cercetările anterioare pe această temă sunt contradictorii, dar unele studii au constatat că mișcările oculare pot îmbunătăți memoria. Poate asta explică de ce am constatat că persoanele care urmăresc mai mult televizor și citesc mai mult au o memorie mai bună și un risc mai mic de demență decât cei care nu o fac.
În timp ce urmăresc televizorul sau citesc, ochii noștri se mișcă înainte și înapoi pe pagină și pe ecranul TV. Cu toate acestea, persoanele care citesc des tend să fi fost mai mult timp la școală. O educație bună oferă o capacitate de rezervă cerebrală, astfel încât atunci când conexiunile din creier sunt afectate, rezultatul negativ este mai mic", mai spune Eef Hogervorst, profesor de Psihologie Biologică, Universitatea Loughborough; Ahmet Begde, Candidat la Doctorat în Neuroreabilitare, Universitatea Loughborough, și Thom Wilcockson, Conferențiar Senior în Psihologie, Universitatea Loughborough.
În ciuda acestor descoperiri interesante, tratamentul problemelor de memorie folosind mișcările intenționate ale ochilor la persoanele în vârstă nu s-a făcut prea mult până acum.
De asemenea, utilizarea deficitelor în mișcările oculare ca instrument de diagnostic nu este o caracteristică obișnuită, în ciuda posibilităților tehnologiei de urmărire a ochilor.
Unul dintre obstacole poate fi accesul la tehnologiile de urmărire a ochilor, care sunt scumpe și necesită pregătire pentru utilizare și analiză. Până când vor fi disponibile dispozitive de urmărire a ochilor mai ieftine și mai ușor de utilizat, utilizarea mișcărilor oculare ca instrument de diagnostic pentru stadiile incipiente ale Alzheimerului nu este posibilă în afara laboratorului.
