Calitatea somnului afectează modul în care arătăm, cum ne simțim și cum efectuăm sarcinile de zi cu zi.

Pentru a profita de beneficiile somnului este important să respectăm perioada indicată de somn. Dacă durata somnului este scurtă, corpul nu are timp să finalizeze toate fazele necesare pentru reparația musculară, consolidarea memoriei și eliberarea hormonilor care reglează creșterea și pofta de mâncare.

Fiecare ciclu de somn începe cu stadiul 1 al somnului non-REM.

Există și excepții la persoanele cu tulburări de somn. Acest stadiu de somn durează în medie câteva minute, constituie maximum 5 % din somnul total iar trezirea se face ușor la stimuli auditivi și tactili.

Stadiul 2 non-REM durează între 10-20 de minute. Stadiul 2 reprezintă aproximativ 50% din timpul total de somn. Trezirea se face la stimuli mai puternici.

Stadiile 3 și 4 se întâlnesc la începutul fazei de somn non-REM. Stadiul 3 durează o perioadă scurtă de câteva minute și reprezintă în medie cam 5 % din somnul total. Stadiul 4 durează în medie 20-40 de minute în primul ciclu de somn și reprezintă până la 15% din somnul total.

Este un somn de tip profund, în care dispare tonusul muscular, precum și reflexele. Durata somnului REM este de câteva minute în primul ciclu. În această perioadă de somn REM se produc visele.

Timp de secole, medicii credeau că somnul era o perioadă de inactivitate a creierului, dar cercetările din ultimii 60 de ani au arătat că creierul rămâne activ în timpul somnului.

În timpul somnului REM există o creștere a frecvenței de ardere a majorității neuronilor din creier, comparativ cu somnul non-REM. De fapt, creierul în tmpul somnului REM poate fi chiar mai activ decât atunci când suntem treji.

La toate mamiferele și multe alte animale, somnul poate fi definit în același mod în care definim somnul pentru oameni. Cu toate acestea, există unele diferențe notabile între specii. Când oamenii dorm, întregul creier este implicat. Pe de altă parte, delfinii și balenele, spre exemplu au nevoie să-și păstreze conștiința pentru a putea să respire în timpul somnului.

Prin intermediul unui proces cunoscut sub numele de termoreglare, temperatura corpului nostru este controlată de mecanisme precum tremurul, transpirația și schimbarea fluxului de sânge către piele, astfel încât temperatura corpului să fluctueze minim.

Chiar înainte de a adormi, trupurile noastre încep să piardă căldură în mediul înconjurător, iar unii cercetători cred că acest fapt contribuie la inducerea somnului.

În timpul somnului, temperatura este mai redusă, cu 0,5 până la 1°C. Ca rezultat, folosim mai puțină energie pentru a menține temperatura corpului. S-a emis ipoteza că una dintre funcțiile primare ale somnului este aceea de a conserva energia în acest fel.

Respirația se schimbă, de asemenea în timpul somnului. Când suntem treji, respirația este, de obicei, destul de neregulată, deoarece este afectată de vorbire, emoții, exerciții, postură și alți factori.

Pe măsură ce trecem de la starea de veghe la cea de somn, rata respirației se micșorează progresiv și devine foarte regulată. Cu toate acestea, în timpul somnului REM, respirația devine din nou variabilă.

În comparație cu starea de veghe, în timpul somnului non-REM există o reducere generală a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. În timpul somnului REM există totuși, o variație mai pronunțată a activității cardiovasculare, cu creșteri ale tensiunii arteriale și ale frecvenței cardiace.

În cea mai mare parte, multe activități fiziologice sunt reduse în timpul somnului. De exemplu, funcția renală încetinește și producția de urină este scăzută. Cu toate acestea, unele procese fiziologice pot fi menținute sau chiar accentuate în timpul somnului.

Anumite activități fiziologice asociate cu digestia, reparația celulară și creșterea sunt adesea mai mari în timpul somnului, sugerând că reparația și creșterea celulelor sunt o funcție importantă a somnului.

Una dintre cele mai notabile, dar cel mai puțin înțelese caracteristici ale somnului este starea de visare, în timpul căreia gândurile noastre urmează secvențe bizare și aparent ilogice și uneori legate de experiențele adunate în timpul vegherii.

Diferitele explicații pentru apariția viselor, precum și sensul viselor, au fost oferite de filozofi și psihologi de-a lungul istoriei. În ciuda acestora sau a cercetărilor științifice recente ale viselor, acestea rămân în continuare un mister.

În termeni medicali, aceste tresăriri sunt numite mioclonii hipnagogice, iar până la 70% dintre oameni le experimentează ocazional. Nimeni nu știe exact de ce apar, dar potrivit National Sleep Foundation, o teorie sugerează că acestea se întâmplă ca urmare a unei „scăderi naturale a activității sistemului nervos ce apare pe măsură ce adormiți”.

Acesta se produce în timpul celor mai profunde etape ale somnului non-REM. Deși nimeni nu poate dovedi cauzele exacte ale somnambulismului, unii oameni de știință susțin că acesta apare atunci când creierul încearcă să treacă direct de la stadiul non-REM profund la starea de veghe, în loc să treacă prin ciclul normal de somn.

Deși gura și acordurile voastre vocale sunt de obicei inactive, vorbitul în somn poate apărea în trecerea de la o etapă de somn la alta. În timp ce vorbitul cronic în somn este considerat a fi o tulburare de somn, vorbirea sporadică în timpul somnului este destul de comună.

În timpul somnului, mușchii gâtului se relaxează și gâtul devine mai îngust. Pe măsură ce respirați, pereții gâtului vibrează. Aceste vibrații produc sunetele specifice sforăitului.

Există o mai mare probabilitate să aveți gaze intestinale la stomac atunci când dormiți, pentru că toți mușchii corpului sunt relaxați, inclusiv sfincterul anal.

Acesta este motivul pentru care au fost inventate alarmele de incendiu, deoarece, în timpul somnului nu puteți mirosi fumul. Multe studii au arătat că, în timp ce zgomotul te poate trezi, mirosurile nu pot.

Potrivit departamentului de medicamente pentru somn de la Harvard, paralizia temporară a mușchilor este consideră a fi o barieră neurologică care ne împiedică să „acționăm” atunci când visăm.

În timpul somnului, există o creștere a anumitor procese corporale legate de repararea și creșterea celulelor, inclusiv cea a colagenului din piele.

În timpul somnului, orice detalii inutile ne părăsesc, făcând loc pentru informații viitoare. Potrivit unor cercetări, creierul dispune de amintiri vechi prin intermediul sinapselor, dar, în timpul somnului, sinapsele sunt tăiate făcând astfel mai mult spațiu în creier.

Scrâșnirea dinților este legată de stres și este posibil să nu realizați că o faceți în somn, potrivit Best Health. Durerea facială inexplicabilă, dureri de urechi sau sensibilitate în apropierea maxilarului ar putea fi semnele scrâșnirii dinților. Încleștarea maxilarului poate duce la probleme cu dinții, maxilarul și articulațiile.

Potrivit American Sleep Association, persoanele care suferă de această tulburare pot auzi zgomote puternice când dormi sau când se trezesc. Acest sinfrom poate fi asemănător zgomotului produs de o explozie, un accident de aviație sau al unei împușcături.

sursa