Insolația

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Insolația se prezintă sub două forme, având în vedere forma de debut, segmentele de organ afectate și manifestările clinice apărute:

Atacul de insolație, apărută în urma afectării meningiene și care se caracterizează prin apariția hipertensiunii arteriale intracraniene și a edemului cerebral.

CAUZE ȘI FACTORI DE RISC PENTRU INSOLAȚIE

Insolația apare în urma expunerii prelungite la razele solare și se datorează temperaturilor extrem de crescute.

La apariția bolii participă o serie de factori de risc, etiologici și favorizanți, boala fiind rezultatul asocierii mai multor elemente predispozante.

Factorii etiologici principali care determină apariția insolației sunt următorii:

• Expunerea prelungită la razele solare
• Temperturile crescute
• Deshidratarea
• Consumul de alcool
• Purtarea unor haine prea groase pentru temperatura de afară
• Activitatea exterioară intensă și extenuantă pe perioada caniculară
• Scăderea capacității de aclimatizare.

Factorii de risc care pot favoriza apariția insolației sunt următorii:

• Extenuarea fizică în timpul caniculei
• Vârsta
• Expunerea bruscă la temperaturi crescute (de exemplu, populația țărilor balcanice expusă brusc la temperaturile crescute din țările exotice în timpul călătoriilor; persoanele care își desfășoară activitatea profesională pentru o mare parte din zi în spații dotate cu aer condiționt, expuse brusc la temperaturile crescute de afară pe timpul verii, etc.)
• Anumite afecțiuni sau condiții patologice precum afecțiunile cardiace, pulmonare, obezitatea sau sedentarismul
• Persoanele care au mai suferit un episod de insolație în antecedente
• Anumite medicamente precum medicamentele beta-blocante(Metoprolol, Propanolol, etc.), medicamentele antidepresive, antipsihotice și vasoconstrictoare.

SEMNE ȘI SIMPTOME CLINICE ALE INSOLAȚIEI

Din punct de vedere clinic, insolația se caracterizează prin creșterea excesivă a temperaturii corporale (cu peste 41°C, fenomen cunoscut sub denumirea de hipertermie) însoțită de alterarea stării generale, pierderea conțtiinței și cefalee intensă.

Cu toate că anhidroza (lipsa transpirației) este prezentă în majoritatea cazurilor de insolație depistate pe secțiile de urgență, pot fi descrise anumite forme particulare de insolație care prezintă transpirații abundente și profunde (semn clinic cunoscut sub denumirea de diaforeză).

Bolnavii cu insolație pot prezenta următoarele manifestări clinice:

• Cefalee severă
• Agitație
• Anhidroză (lipsa transpirației)
• Creșterea inițială, iar mai apoi scăderea bruscă a valorilor tensionale
• Vorbire incoerentă
• Fotofobie
• Hipertermie
• Tegumente calde, uscate și roșii
• Tahicardie
• Dispnee
• Confuzie
• Dezorientare temporo-spațială
• Halucinații
• Convulsii
• Comă.

În funcție de manifestările clinice apărute în cadrul bolii, pot fi descrise două forme de insolație:

• Forma clasică de insolație, care apare în general în perioada caniculară. Această formă de insolație se datorează incapacității organismului uman de a reduce temperatura corporală în timpul căldurilor excesive din perioada verii și este frecvent întâlnită în rândul persoanelor vârstnice, persoanelor cunoscute cu diferite boli cronice și în rândul copiiilor.
• Forma particulară de insolație, denumită insolația de efort, este datorată efortului fizic zilnic și intens, întâlnită în rândul persoanelor tinere. Este frecvent întâlnită la atleți, militari, pompieri, etc. Bolnavii diagnosticați cu această formă de insolație pot prezenta episoade de sincopă și comportament irațional.

Bolnavii diagnosticați cu insolație de efort pot prezenta următoarele manifestări clinice:

• diaforeză (transpirații abundente și profunde),
• grețuri,
• vărsături,
• hipertermie (temperaturi corporale crescute),
• pierderea cunoștiinței,
• alterarea funcției senzoriale,
• cefalee, 
• diaree,
• colici abdominale,
• amețeli,
• dispnee, 
• crampe musculare,
• slăbiciune musculară și
• sincopă.

Bolnavii diagnosticați cu forma clasică de insolație pot prezenta cefalee, hipertermie, alterarea funcției senzoriale și anhidroză.

Persoanele cu insolație pot prezenta anumite semne clinice specifice afectării sistemului nervos, precum:

• Iritabilitatea
• Comportament irațional
• Halucinații
• Convulsii
• Disfuncție cerebeloasă
• Comă
• Opistotonus (contracții prelungite ale musculaturii toracelui posterior, care determină adoptarea poziției în arc de cerc a bolnavului).

La examinarea clinică a bolnavului cu insolație de către medic, acesta din urmă poate decela prezența următoarelor semne clinice:

• Creșterea temperaturii corporale peste 41°C
• Tahicardie, cu o frecvență cardiacă de peste 130 bpm (bătăi pe minut)
• Scăderea valorilor tensionale
• Semne clinice neurologice, datorate afectării sistemului nervos: delir, dizartrie, tremor, confuzie, halucinații, ataxie, convulsii, comă
• Hipoglicemie
• Pupile dilatate, fixate sau de aspect normal
• Nistagmus
• Anomalii ale contracțiilor musculare
• Episoade oculogie.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul de insolație se pune pe baza următoarelor trei elemente:

1. Datele obținute din anamneză (motivele internării - simptome amintite de către bolnav, momentul apariției simptomatologiei, ce anume a declanșat simptomatologia, ocupația bolnavului, alte boli asociate, etc.)

2. Prezența, în cadrul examinării clinice efectuate de către medic, a semnelor clinice specifice insolației, descrise anterior

3. Informații obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice (analizele generale ale sângelui, examenul de urină, CT craniu nativ, examinarea funcției musculare, determinarea temperaturii rectale, etc.).

TRATAMENT

Tratamentul insolației reprezintă o urgență medicală și presupune următoarele aspecte terapeutice:

✚ Oxigenoterapie

În primul rând se urmărește monitorizarea parametrilor vitali (monitorizarea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și respiratorii, a temperaturii corporale, a saturației în oxigen a țesuturilor-SaO2, a diurezei), pentru a preîntâmpinași a corecta rapid tulburările funcțiilor vitale care pot determina apariția decesului.

Montarea unei linii venoase în vederea reechilibrării hidroelectrolitice; aceasta este indicată datorită gradului crescutde deshidratare și se realizează prin administrarea parenterală a soluției de NaCl 9% sau glucoză, în concentrație de 10% sau 20%.

Se recomandă corectarea acidozei metabolice prin administrarea soluției THAM în asocierea soluției de bicarbonat de sodiu 14%

Se indică corectarea tulburărilor hemodinamice și îmbunătățirea perfuziei sangvine se indică administrarea heparinei fracționate (Fraxiparină, Clexan sau Inohep) și a medicației vasopresoare (vasoconstrictoare - precum Nicetamid)

În cazul bolnavilor cu tensiune crescută se recomandă administrarea medicației hipotensoare (diuretice - Nefrix, Furosemid; inhibitori i enzimei de conversie a angiotensinei-Enalapril, Captopril, etc.; beta-blocante - Propanolol, Atenolol, etc.; blocanți ai canalelor de calciu - Amlodipină, Diltiazem, etc.)

Pentru ameliorarea simptomatologiei neurologice se recomandă administrarea medicamentelor sedative (Hidroxizin, Diazepam).