Insolația
Termenul | Definiția |
---|---|
Insolația | DEFINIȚIE ȘI CAUZE Insolația este o afecțiune neurologică caracterizată prin totalitatea tulburărilor cerebrale care apar în urma expunerii prelungite la razele soarelui și reprezintă o urgență deoarece, în formele severe de comă, poate fi amenințătore de viață.
Insolația se prezintă sub două forme, având în vedere forma de debut, segmentele de organ afectate și manifestările clinice apărute: Atacul de insolație, apărută în urma afectării meningiene și care se caracterizează prin apariția hipertensiunii arteriale intracraniene și a edemului cerebral. CAUZE ȘI FACTORI DE RISC PENTRU INSOLAȚIEInsolația apare în urma expunerii prelungite la razele solare și se datorează temperaturilor extrem de crescute. La apariția bolii participă o serie de factori de risc, etiologici și favorizanți, boala fiind rezultatul asocierii mai multor elemente predispozante. Factorii etiologici principali care determină apariția insolației sunt următorii:
Factorii de risc care pot favoriza apariția insolației sunt următorii:
SEMNE ȘI SIMPTOME CLINICE ALE INSOLAȚIEIDin punct de vedere clinic, insolația se caracterizează prin creșterea excesivă a temperaturii corporale (cu peste 41°C, fenomen cunoscut sub denumirea de hipertermie) însoțită de alterarea stării generale, pierderea conțtiinței și cefalee intensă. Cu toate că anhidroza (lipsa transpirației) este prezentă în majoritatea cazurilor de insolație depistate pe secțiile de urgență, pot fi descrise anumite forme particulare de insolație care prezintă transpirații abundente și profunde (semn clinic cunoscut sub denumirea de diaforeză). Bolnavii cu insolație pot prezenta următoarele manifestări clinice:
În funcție de manifestările clinice apărute în cadrul bolii, pot fi descrise două forme de insolație:
Bolnavii diagnosticați cu insolație de efort pot prezenta următoarele manifestări clinice:
Bolnavii diagnosticați cu forma clasică de insolație pot prezenta cefalee, hipertermie, alterarea funcției senzoriale și anhidroză. Persoanele cu insolație pot prezenta anumite semne clinice specifice afectării sistemului nervos, precum:
La examinarea clinică a bolnavului cu insolație de către medic, acesta din urmă poate decela prezența următoarelor semne clinice:
DIAGNOSTICDiagnosticul de insolație se pune pe baza următoarelor trei elemente: 1. Datele obținute din anamneză (motivele internării - simptome amintite de către bolnav, momentul apariției simptomatologiei, ce anume a declanșat simptomatologia, ocupația bolnavului, alte boli asociate, etc.) 2. Prezența, în cadrul examinării clinice efectuate de către medic, a semnelor clinice specifice insolației, descrise anterior 3. Informații obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice (analizele generale ale sângelui, examenul de urină, CT craniu nativ, examinarea funcției musculare, determinarea temperaturii rectale, etc.). TRATAMENTTratamentul insolației reprezintă o urgență medicală și presupune următoarele aspecte terapeutice: ✚ Oxigenoterapie În primul rând se urmărește monitorizarea parametrilor vitali (monitorizarea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și respiratorii, a temperaturii corporale, a saturației în oxigen a țesuturilor-SaO2, a diurezei), pentru a preîntâmpinași a corecta rapid tulburările funcțiilor vitale care pot determina apariția decesului. Montarea unei linii venoase în vederea reechilibrării hidroelectrolitice; aceasta este indicată datorită gradului crescutde deshidratare și se realizează prin administrarea parenterală a soluției de NaCl 9% sau glucoză, în concentrație de 10% sau 20%. Se recomandă corectarea acidozei metabolice prin administrarea soluției THAM în asocierea soluției de bicarbonat de sodiu 14% Se indică corectarea tulburărilor hemodinamice și îmbunătățirea perfuziei sangvine se indică administrarea heparinei fracționate (Fraxiparină, Clexan sau Inohep) și a medicației vasopresoare (vasoconstrictoare - precum Nicetamid) În cazul bolnavilor cu tensiune crescută se recomandă administrarea medicației hipotensoare (diuretice - Nefrix, Furosemid; inhibitori i enzimei de conversie a angiotensinei-Enalapril, Captopril, etc.; beta-blocante - Propanolol, Atenolol, etc.; blocanți ai canalelor de calciu - Amlodipină, Diltiazem, etc.) Pentru ameliorarea simptomatologiei neurologice se recomandă administrarea medicamentelor sedative (Hidroxizin, Diazepam).
Accesări: 428
|